sâmbătă, 6 martie 2010

Putin ciudat...

Respiram. Aer. Respiram aer.
Te ridici din pat dimineata, cand soarele abia face ochi si deschizi fereastra. E liniste si tragi aer in piept. Rece si fioros iti inunda plamanii si simti ca ametesti! E proaspat si racoros. Simti ca viata incepe sa iti curga prin vene si fiecare particica a corpului se trezeste din letargie. Fiecare celula din corpul tau e fericita. Primeste ceea ce merita si simte ca ii esti prieten. Acum corpul tau e format din milioane de prieteni care-ti multumesc! Zambesti larg, inchizi ochii si ai senzatia ca plutesti. Ai vrea sa stai asa toata viata!
Suna alarma...
Te trezesti speriat si suparat ca tocmai visul tau s-a terminat. Te ridici din pat, dar fara niciun chef. Nu mai deschizi geamul, vuietul orasului te-ar face instantaneu sa il inchizi la loc. Nici corpul tau nu mai vrea. E lenes si te trage inapoi in pat, inapoi la visare.
Si ce sa respiri? Mirosul orasului abandonat in mizerie?
A... Am uitat ca esti invatat cu asta.
Ce alegi?

3 comentarii:

Anca Raluca spunea...

cred ca as pleca inapoi pe lumea viselor...sau as bea un 3 in 1 :P

Rox spunea...

vezi ca se poate? sa nu-mi mai spui k tu nu poti, k tie nu-ti place sa faci nimic. scrii fain, sa stii:-w. pune mana pe treaba ca incetul cu incetul se schimba lucrurile.

Unknown spunea...

Da sa traiti! Am inteles sa traiti :D